Buletinul saptamanal e-mail

ISSN 1224 – 0699

Buletin săptămânal de informare religioasă

Anul XVI, nr. 739-740 din 31 Martie 2008

VIAŢA CULTELOR

S U M A R:

SCRISORI PASTORALE DE SFINTELE PAŞTI ÎN TRADIŢIILE CATOLICĂ ŞI PROTESTANTĂ (23-25 MARTIE 2008)

1. Î.P.S. IOAN ROBU – ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT ROMANO-CATOLIC DE BUCUREŞTI

2. Î.P.S. GYORGY JAKUBINYI, ARHIEPISCOP ROMANO-CATOLIC DE ALBA IULIA

3. DR. PAP GEZA, EPISCOPUL EPARHIEI REFOR-MATE DIN ARDEAL

4. EPISCOP DR. CHRISTOPH KLEIN, EPARHIA EVANGHELICĂ C.A. DIN SIBIU

ŞTIRI

5. P.F. PĂRINTE DANIEL A SUFERIT O FRACTURĂ LA NIVELUL GLEZNEI STÂNGI

6. NOUL MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCO-VINEI VA FI ÎNTRONIZAT ÎN DUMINICA TOMII

7. PATRIARHUL B.O.R. L-A ÎNTRONIZAT PE PRIMUL IERARH AL EPISCOPIEI TULCEI

8. P.S. SEBASTIAN PAŞCANU A FOST INSTALAT ÎN SCAUNUL DE EPISCOP AL SLATINEI

9. NOUL NUNŢIU APOSTOLIC ÎN ROMÂNIA ÎN VIZITĂ DE PREZENTARE LA PATRIARHUL B.O.R.

10. SECRETARUL ARHIEPISCOPIEI ORTODOXE AUTONOME A PATRIARHIEI ANTIOHIEI DIN AMERICA DE NORD ÎN VIZITA LA PATRIARHUL B.O.R.

11. ACŢIUNEA CREŞTINĂ ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE – SEMINAR INTERNAŢIONAL LA BUCUREŞTI

12. ASCOR-CRAIOVA ORGANIZEAZĂ A 9-A EDIŢIE A FESTIVALULUI „ZILELE ORTODOXIEI”

13. PROBLEMATICA EUROPEANĂ PRIN PRISMA BISERICILOR DIN ROMÂNIA, CONFERINŢĂ ROMÂNO-GERMANĂ LA SIBIU

14. PROFESORUL DR. OLIVIER ECHAPPĖ (FRANŢA) – DOCTOR HONORIS CAUSA AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS DIN CONSTANŢA (ROMÂNIA)

15. AMBASADORUL ISRAELULUI A FĂCUT O VIZITĂ LA SEDIUL CONFERINŢEI MOLDOVA A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

16. ADUNARE GENERALĂ A AZEC

17. EXPOZIŢIE DE ICOANE PE STICLĂ DEDICATĂ BUNEI VESTIRI, „ADEVĂRATA SĂRBĂTOARE A FEMEII CREŞTINE”

BISERICI ŞI MÂNĂSTIRI

18. VA FI RECONSTRUITĂ BISERICA “SF. VINERI” – HEREASCA DIN BUCUREŞTI

VIAŢA RELIGIOASĂ DINCOLO DE PRUT

19. APEL PENTRU FINALIZAREA CONSTRUCŢIEI UNEI BISERICI

DIASPORA RELIGIOASĂ

20. COMISIA EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE DIN AMERICA (ROEA) ÎN DIALOG CU PATRI-ARHIA ROMÂNĂ

21. DECLARAŢIE COMUNĂ ROEA – PATRIARHIA ROMÂNĂ

22. APEL PENTRU CONSTRUIREA UNEI BISERICI ORTODOXE ROMÂNEŞTI LA CALGARY (CANA-DA)

23. UN APEL CĂTRE ROMÂNII VASLUIENI DIN DIASPORA

CĂRŢI NOI

24. P.S. IRINEU DUVLEA: “CUVÂNT DE SUFLET”

IN MEMORIAM

25. P.S. EPISCOP DR. IOAN MIHĂLŢAN (1926 – 2008)

PREZENŢE ROMÂNEŞTI PESTE HOTARE

26. IRPP (WASHINGTON) A ANUNŢAT NUMELE PRIMULUI BENEFICIAR AL BURSEI „AUREL DRAGOŞ MUNTEANU”

SCRISORI PASTORALE DE SFINTELE PAŞTI ÎN TRADIŢIILE CATOLICĂ ŞI PROTESTANTĂ (23-25 MARTIE 2008)

1. Î.P.S. IOAN ROBU – ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT ROMANO-CATOLIC DE BUCUREŞTI

Vorbind despre Învierea din morţi a lui Cristos, Catehismul Bisericii Catolice ne spune: „Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor noştri că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus” (Fap 13,32-33). Învierea lui Isus este adevărul culminant al credinţei noastre în Cristos, crezut şi trăit ca adevăr central de cea dintâi comunitate creştină, transmis ca adevăr fundamental de Tradiţie, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esenţială a Misterului pascal împreună cu Crucea: Cristos a înviat din morţi/Cu moartea pe moarte călcând/Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

Misterul Învierii lui Cristos este un eveniment real, care a avut manifestări constatate istoric, aşa cum atestă Noul Testament. Sfântul Paul le scrie deja corintenilor către anul 56: „V-am transmis, înainte de toate, ceea ce am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că s-a arătat lui Chefa, apoi celor Doisprezece” (1Cor 15, 3-4). Apostolul vorbeşte aici despre tradiţia vie a Învierii pe care o primise după convertirea sa la porţile Damascului.

„Pentru ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci a înviat” (Lc 24, 5-6). În cadrul evenimentelor Paştelui, mor-mântul gol este primul element întâlnit. Acesta nu este o dovadă directă în sine. Lipsa trupului lui Cristos din mormânt ar putea fi explicată şi altfel. Cu toate acestea, mormântul gol a constituit un semn esenţial pentru toţi. Descoperirea lui de către ucenici a fost primul pas spre recunoaşterea faptului însuşi al Învierii. Este cazul femeilor sfinte mai întâi, apoi al lui Petru. „Ucenicul pe care-l iubea Isus” (In 20, 2) afirmă că, intrând în mormântul gol şi descoperind „fâşiile de pânză jos” (In 20, 6), „a văzut şi a crezut” (In 20, 8). Aceasta presupune că el a constatat, după starea în care se afla mormântul gol, că lipsa trupului lui Isus nu putea fi o lucrare omenească şi că Isus nu revenise pur şi simplu la o viaţă pământească, aşa cum se întâmplase cu Lazăr” (Catehismul Bisericii Catolice, 638-640).

Să analizăm faptele relatate de Evanghelia lui Ioan despre evenimentele petrecute în dimineaţa duminicii Paştelui. A doua zi după sâmbătă, Maria din Magdala merge la mormânt. În momentul în care ajunge acolo are parte de o mare surpriză: piatra de la intrarea în mormânt era dată deoparte.

Versetele 1-9 din capitolul 20 al Evangheliei după Ioan ne arată că Învierea este un eveniment neaşteptat chiar şi pentru ucenici, este o surpriză. Ei cugetau în inimile lor că totul se sfârşise o dată cu moartea lui Isus, nu pătrunseseră încă sensul prevestirilor făcute de Isus despre învierea sa; erau cu totul nepregătiţi în faţa Învierii Domnului.

După ce vede piatra înlăturată de pe mormânt, Maria nu se gândeşte că Domnul a înviat, ci la faptul că „cineva l-a luat pe Domnul din mormânt”, pentru ea Învierea este un eveniment neaşteptat şi de neimaginat. Domnul murise, nu putea ieşi singur din mormânt, prin urmare L-au luat şi „nu ştim unde L-au dus”. Se gândeşte la profanarea mormântului, asta este concluzia la care ajunge Maria din Magdala.

Maria se duce să le vorbească celor doi ucenici despre ceea ce văzuse, iar cei doi se duc în grabă la mormânt ca să verifice cele relatate de femeie. Aceştia doi sunt Petru şi Ioan, ucenicul pe care îl iubea Isus.

„A ajuns şi Simon Petru, care a venit după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile pe jos şi marama care îi fusese pusă pe cap, nu pe pământ împreună cu fâşiile de pânză, ci împăturită deoparte”. Lucrurile pe care le vede Petru arată că este vorba de un fapt total neaşteptat. Ce înseamnă toate acestea? Dacă cineva ar fi luat trupul lui Isus, l-ar fi furat cu tot cu giulgiuri şi maramă, nu ar fi lăsat pânzele pe jos şi marama în ordine, deoparte.

În momentul în care intră şi celălalt ucenic, vede şi el giulgiurile şi marama, dar are o sclipire şi înţelege dintr-odată: trupul lui Isus nu a fost furat; Isus şi-a reluat viaţa, viaţă total diferită de cea pământească, viaţă în care giulgiurile şi marama nu mai au nici o importanţă. „Celălalt ucenic a văzut şi a crezut”.

Evanghelistul observă apoi: „Nu înţeleseseră încă Scripturile, că El trebuia să învie din morţi”. Ioan vrea să ne ajute să înţelegem că evenimentul învierii lui Isus nu a fost recunoscut plecând de la Scripturi, ci însuşi evenimentul învierii a iluminat Scripturile. Numai după acest eveniment au reuşit ucenicii să înţeleagă ceea ce spuneau Scripturile şi ceea ce anunţau prezicerile lui Isus. Înainte de acest eveniment nu ştiau cum să le interpreteze. Învierea lui Isus a fost evenimentul care a deschis mintea şi inima ucenicilor.

Isus înviat din morţi este izvorul luminii, învierea Sa ne dezvăluie sensul pătimirilor Sale. „Nimeni nu are o iubire mai mare ca acela care îşi dă viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). Isus a îndurat pătimirile sale plin de iubire, prin urmare a ajuns la înviere, a primit viaţa nouă, care nu este asemănătoare cu cea pământească, viaţă învăluită de mister, viaţa veşnică plină de frumuseţe şi putere deplină.

Să primim şi noi mesajul Învierii lui Isus! Ştim că nu putem cunoaşte această înviere decât prin credinţă, omeneşte vorbind ea este imposibil de descris, însă credinţa ne ajută să devenim conştienţi de lucrarea lui Dumnezeu şi să primim această lumină, care să strălucească nu numai peste misterul lui Isus, dar şi asupra întregii noastre existenţe.

Vouă tuturor, preoţilor, călugărilor, călugăriţelor şi credincioşilor vă doresc din toată inima bucurie, pace şi speranţă în Domnul. Cristos a înviat!

2. Î.P.S. GYORGY JAKUBINYI, ARHI-EPISCOP ROMANO-CATOLIC DE ALBA IULIA

Servul lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea a dat un nou imbold pelegrinajelor străvechi creştine. Cândva, a fost atât de periculos pelegrinajul pe Pământul Sfânt, încât înaintea pornirii la drum, pelegrinul şi-a întocmit testamentul. Odată cu dezvoltarea mijloacelor de transport, a devenit mai uşoară vizitarea locurilor sfinte. Mulţi ajung pe aceste meleaguri, dar – din păcate – această posibilitate nu este dată tuturor… În suflet, însă, noi toţi putem să facem acest pelegrinaj, şi îl realizăm acum – când oficiem cea mai mare sărbătoare a credinţei noastre creştine. Vizităm trei locuri sfinte în oraşul sfânt – Ierusalim.

1. Dintre cele trei locuri sfinte din Ierusalim, din punct de vedere cronologic primul este sala Cinei cea de Taină. Conform evanghelistului sala era situată la etaj. Gazda casei a pus-o la dispoziţia lui Isus şi a ucenicilor Săi, ca să ţină acolo Paştele Veterotestamentar. Domnul Isus Cristos a orânduit cu această ocazie Euharistia şi Preoţia – transformând pâinea şi vinul în Trupul şi în Sângele Său Sfânt, şi poruncind Apostolilor: „…aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.” (Lc 22,19). Practic aceasta a fost prima mesă sfântă, deoarece Domnul Isus Cristos în Cina cea de Taină a prefigurat jertfa Crucii de a doua zi. Fiecare mesă constituie prezentarea jertfei Crucii (şi nu repetarea sa). Isus în Cina cea de Taină şi-a legat cele două sacramente – Euharistia şi Preoţia: ca urmare, acolo există mesă sfântă, unde există preoţime autentică.

În acea sală superioară, după prigonirea franciscanilor în 1551 nu se poate oficia sfânta mesă, casa aflându-se în proprietate musulmană. Numai Papei Ioan Paul al II-lea i-a fost îngăduit în 2000 – pentru o singură ocazie – să oficieze împreună cu anturajul său, pe un altar improvizat, sfânta mesă, acolo unde aceasta a fost orânduită de Isus. Din acestea putem deduce că pentru Domnul nu coordonatele spaţiului şi ale timpului au fost importante, ci acea emanaţie harică eternă, care nu se leagă de spaţiu şi timp. O putem trăi, creştinătatea noastră, în orice împrejurare şi oricând, cu harul lui Dumnezeu. În bisericile noastre, în Sfânta Liturghie, în Euharistie – ca sacrament statornic – în acel mod real este prezent Domnul Isus Cristos, precum a fost prezent în sala superioară a Cinei cea de Taină, în pâinea şi vinul transsubstanţiate.

2. Cel de-al doilea loc sfânt este înălţimea Golgota (cuvânt ebraic însemnând “Căpăţână”, în latină – Calvar), unde a stat crucea. Moartea mântuitoare a Domnului Isus Cristos este staţiunea a XII-a din Calea Crucii. Golgota în prezent este inclusă în vasta Basilică a Sfântului Mormânt. Pe platoul Golgotei se află trei staţiuni din Calea Crucii: staţiunea a XI-a – (Răstignirea lui Isus pe cruce) şi staţiunea a XIII-a (Luarea lui Isus de pe cruce) se află sub supra-vegherea Bisericii Romano-Catolice – reprezentată prin franciscani. Staţiunea a XII-a (Moartea Domnului Isus Cristos), unde a stat şi crucea, se află sub supravegherea Bisericii Ortodoxe. Oficierea Liturghiei Sfinte Catolice este posibilă numai la doi metri de locul Crucii, pe altarul mic al staţiunii XIII.

De la Golgota, Cristos este de nedespărţit de Cruce. „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Mt 16, 24). Acela care fuge de Cruce, de Cristos fuge. Acela care îmbrăţişează Crucea, pe Cristos Îl îmbrăţişează, pentru că El este răstignit pe Cruce. Fără purtarea Crucii nu există creştinism. Să nu-ţi fie teamă de Cruce, frate: Cristos a dus şi Crucea ta pe Golgota. Dacă o porţi cu El Crucea vieţii tale, aceea nu va mai fi Cruce, ci parte din opera de mântuire universală a lui Cristos, care ţine până la împlinirea timpurilor în Biserica Sa (vezi Col 1,14).

Sfântul Augustin spune că „unde este iubire, acolo nu este suferinţă. Dacă totuşi este suferinţă, atunci şi suferinţa este iubită”. Vechiul Testament nu a putut explica suferinţa celor nevinovaţi. Iov cel bun şi răbdător primeşte doar un singur răspuns: fiinţa creată (creatura) nu poate să-i ceară seamă lui Dumnezeu pentru cei suferinzi nevinovaţi. Isus Cristos a dat răspuns pentru suferinţă: nu a îndepărtat suferinţa, ci ne-a arătat cum trebuie să suferim. Ia-ţi deci crucea, şi poart-o în speranţa că o porţi cu Cristos, şi atunci „jugul său este bun şi sarcina sa” (Mt 11,30) va fi uşoară pentru tine.

3. Al treilea loc sfânt este de asemenea în Basilica Sfântului Mormânt: însuşi Mormântul Sfânt. Sfântul Iosif din Arimatea a pregătit mormântul pentru el însuşi şi nimeni nu a zăcut încă acolo. Mormintele celor bogaţi scobite în stâncă erau doar vremelnice. După un timp rămăşiţele fărâmiţate au fost puse în osuarii şi fixate în peretele mormântului stâncos, cum se procedează şi azi cu urnele. Astfel în mormânt putea fi aşezat următorul trup neînsufleţit. În lume sunt multe morminte goale, deoarece dintotdeauna au existat hoţi de morminte. Doar două morminte sunt goale deoarece cei înmormântaţi în ele au înviat şi s-au ridicat la ceruri. Ambele morminte sunt în Ierusalim: mormântul Domnului nostru Isus Cristos şi mormântul Fecioarei Maria în valea Kedronului. Mormîntul cel Sfânt azi este sub ocrotirea Bisericii Ortodoxe a Greciei, dar de la miezul nopţii până la ora 4 dimineaţa poate să o folosească Biserica Apostolică armeană, iar după ora 4 până la ora 7 se află sub ocrotirea Bisericii Romano-Catolice prin fraţii franciscani. În acest timp se poate ţine şi mesă romano-catolică la mormîntul gol al lui Isus Cristos. Sfântul Mormânt este de fapt a XIV-lea staţiune din Calea Crucii catolice.

Calea Crucii se poate face oricând. Însă Postul Mare este perioada sfântă cea mai indicată pentru Calea Crucii. Aceasta se termină cu moartea lui Isus Cristos şi aşezarea Lui în mormânt. Dar ştim bine că după fiecare Vinere Mare urmează fericita Duminică a Paştelui. Dacă nu ar fi aşa, atunci – conform cuvintelor Sfântului Apostol Pavel – creştinii ar fi „cei mai de plâns dintre oameni” (1Cor 15, 19), care pe pământ îşi asumă responsabilitatea vieţii creştine cu toate greutăţile sale, iar în viaţa de apoi nu i-ar aştepta fericirea veşnică. „Dar acum, Cristos a înviat dintre cei morţi, pârga celor adormiţi” (1Cor 15,20). Sfântul Apostol Pavel îi înşiră şi pe cei care au fost martorii Învierii. De două mii de ani Biserica este acest martor. Sărbătoriţi deci cu bucurie, pentru că sărbătoarea Paştelui este premergătoarea bucuriei veşnice aici pe pământ. În viaţa de apoi Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21,4)

Tuturor Fraţilor mei dragi în Cristos şi oamenilor de bună credinţă doresc fericite sărbători de Paşti pline de har!

3. DR. PAP GEZA, EPISCOPUL EPAR-HIEI REFORMATE DIN ARDEAL

„Vrednic de crezare este cuvântul: căci dacă am murit împreună cu El, vom şi învia împreună cu El.” (2Tim 2,11)

Cuvântul biblic citat ne îndreaptă gândurile către marile întrebări ale vieţii şi morţii şi ne îndeamnă la confruntare cu ele. Trebuie, însă, să luăm la cunoştinţă că sensul biblic al acestor expresii se deosebeşte de cel din uzul cotidian. Atunci când vorbim despre viaţă, ne gândim la perioada care începe cu naşterea şi se termină cu moartea. Iar când vorbim despre moarte, ne gândim la momentul ultimei bătăi a inimii şi la acela când prima celulă a creierului începe să se descompună. Adică în formulare cotidiană: trăim şi murim. Cu aceasta viaţa ia sfârşit, se termină. Biblia are, însă, cu totul alte semnificaţii pentru aceste expresii. Cu privire la moarte formulează în dublu sens: se gândeşte la momentul în care viaţa ia sfârşit; dar moartea în Biblie este o stare anume, în care pieirea este sigură. E posibil că din punct de vedere biologic omul trăieşte încă, dar sentinţa de moarte a fost deja pronunţată şi punerea în aplicare este doar o chestie de timp.

Privind viaţa, Biblia foloseşte două expresii diferite. Una înseamnă viaţa trupului, existenţa, vegetarea. Această viaţă este destrămată de moarte. Dar vorbeşte şi despre un alt fel de viaţă, superioară, despre viaţa deplină, eternă, asupra căreia moartea nu are putere şi pe care nu o poate suprima. în lumina acestora spune Apostolul Pavel: dacă în această viaţă pământească murim împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.

1. La naştere primim o viaţă, care, însă, poate fi distrusă de moarte – astfel este adevărat Cuvântul pentru noi: „…ai nume, că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3,1). Noi nu putem dobândi viaţa deplină, pentru că ea nu este identică cu creşterea nivelului de trai, nu este rezultatul eforturilor noastre, noi nu putem să o înfiinţăm în jurul nostru şi nu o moştenim de la părinţii noştri. Ea poate fi dăruită doar de Cel care a murit şi a înviat, că să ne dăruiască viaţă. Nu este întâmplătoare sublinierea Apostolului Pavel, că viaţa veşnică poate fi obţinută numai în comu-nitate cu El, adică „împreună cu El”. Condiţia vieţii veşnice este ca să fim cu El în această viaţă – astfel se adevereşte un alt Cuvânt, şi anume: „Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos” (Efeseni 2,5).

2. Partea a doua a propoziţiei ne aduce la cunoştinţă că şi după moarte vom fi împreună cu El. Acestei vieţi, primite de la Hristos, moartea nu îi dăunează, această comunitate cu El nu poate fi tulburată de moartea omului. Moartea nu mai are biruinţă, căci ea devine doar o mutare, o trecere dincolo. Având această certitudine, Apostolul Pavel spune: „doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine” (Fil. 1,23). şi de aceea spune Isus: „cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11,25). Cel care în viaţa sa pământească este cu El, tot cu El va fi, şi va birui şi după moarte (Apocalipsa 20,4).

La marea sărbătoare a Paştelui, Dumnezeu vrea să întărească sufletul nostru – care se chinuie cu marile probleme ale vieţii şi morţii – cu acest adevăr declarat, cu acest cuvânt vrednic de crezare. Ne aminteşte că noi trăim, dar prin naştere nu primim dreptul la viaţa veşnică. Ne naştem în starea morţii şi nu putem dobândi viaţa deplină. Viaţa veşnică o poate dărui doar Cel Care a murit şi, iată, a înviat. El însuşi ne cheamă în acea comunitate asupra căreia moartea nu are biruinţă, în care ea înseamnă doar trecerea în viaţa veşnică.

Noi de obicei spunem: trăim şi murim. Acest mesaj divin întoarce această ordine: murim şi trăim. Dacă suntem cu El aici, vom fi cu El şi acolo. La sărbătoarea Paştelui îi mulţumim pentru acest cuvânt adevărat şi preamărim pe Domnul, Cel care a înviat şi ne-a dăruit viaţa.

4. EPISCOP DR. CHRISTOPH KLEIN, EPARHIA EVANGHELICĂ C.A. DIN SIBIU

Iată-ne şi în acest an în sfânta sărbătoare a Paştilor, deşi uneori vestirea sa o simţim ca pe o apăsare, căci aici se vorbeşte mai cu seamă de moarte, chiar dacă Paştele este o sărbătoare legată de primavară şi de renaşterea naturii, de bucuria revenirii la viaţă, toate acestea trezind în om senti-mente pozitive, care ne dau speranţa pentru zilele ce vor veni. În aceste zile sărbătorim Învierea Domnului, Care cu moartea pe moarte a călcat, distrugând astfel ultimul nostru duşman.

Paştele vorbeşte despre moartea reală a omulu, şi nu despre moartea naturii, care moare pentru a renaşte în fiecare an. Paştele vorbeşte despre moartea noastră fizică. O-mul poate învinge moartea spirituală, dar nu şi moartea fizică. Socrate a învins moartea ca un filosof, fiind convins că prin eliberarea din lanţurile trupului va ajunge într-o altă lume, mai bună şi veşnică. Dar când trăim şi experimentăm moartea ca pe un duşman, totul are o altă reprezentare. În cazul în care suferim de o boală grea şi incurabilă, moar-tea ne pare un duşman pe care nu îl putem birui şi în faţa căruia capitulăm. Viaţa noastră, lumea noastră stă sub impactul unei astfel de morţi care pune sub semnul întrebării sensul existenţei noastre. Suntem întotdeauna zguduiţi de suferinţele şi moartea atâtor bărbaţi, femei şi copii nevinovaţi. Moartea bântuie chiar şi secolul 21, nedispărând din realitatea noastră cotidiană.

Stăm muţi de neputinţă în faţa morţii care ni-i răpune pe cei dragi şi nu găsim altă mângâiere decât slovele Sfintei Scripturi ce descriu Învierea.

Creştinii iau moartea în serios, dar pot de asemenea simţi cum Iisus îi însoţeşte în marea trecere, purtând cu ei speranţa chiar şi dincolo de mormânt. Învierea lui Iisus este pentru cel credincios speranţă şi garanţia că noi toţi renaştem, că există viaţă dincolo de moarte. Iar baza acestei speranţe este credinţa, credinţa care sprijină şi hrăneşte speranţa. De aceea trebuie să credem chiar şi când nu vedem cu propriii ochi, ceea ce percepem sunt doar presemne a ceea ce se va întâmpla pe viitor, vedem lumina, dar nu încă şi soarele ce o degajă. Sau altfel ex-primat “Auzim doar o mică parte din aceas-tă parabolă, aşa cum auzim din depărtare valurile mării, deşi nu vedem ţărmul şi cu atât mai puţin putem să-l atingem.

Iisus a simţit sub picioarele Sale esenţa noii existenţe. El trăieşte acum în şi din întreg, dincolo de moarte, în lumea aceasta şi în cea de dincolo. Ceea ce noi numim lumea pământeană, cea căreia moartea îi pune capăt, nu mai este acum jumătate, ci doar o parte a lumii, o parte care se clădeşte de acolo încolo pe eternitate, viaţa terestră este doar o fărâmă, dar această fărâmă conţine infinite comori, ea este rădăcina din care creşte cristalul.

Iar datoria noastră pascală este să răspândim şi să vestim speranţa vieţii aici şi acum, să îi dăm sens.

Vă doresc, dragi fraţi şi surori, să aveţi putere, vouă şi tuturor celor dragi vouă vă doresc un Paşte binecuvântat. Hristos a înviat, Adevărat a înviat!

(traducere din limba germană de Magdalena Tănase)

Notă: Nu am primit toate Pastoralele rostite în seara Învierii de ierarhii Bisericilor care au sărbătorit Sfintele Paşti după calendarul catolic şi cel protestant.

ŞTIRI

5. P.F. PĂRINTE DANIEL A SUFERIT O FRACTURĂ LA NIVELUL GLEZNEI STÂNGI

La 30 martie curent, după oficierea slujbei Sfintei Liturghii în Catedrala patriarhală din Bucureşti, Prea Fericitul Părinte Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a suferit o fractură-luxaţie la nivelul gleznei stângi, la urcarea treptelor de acces către reşedinţa patriarhală, informează Radio Trinitas. În urma exame-nului clinic şi a investigaţiilor paraclinice, Comisia medicală a decis intervenţia chirur-gicală în urgenţă. P.F. Părinte Patriarh Daniel se află internat la Clinica de Ortopedie şi Traumatologie din Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila” din Bucureşti.

6. NOUL MITROPOLIT AL MOLDO-VEI ŞI BUCOVINEI VA FI ÎNTRO-NIZAT ÎN DUMINICA TOMII

Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel Ciobotea şi Înalt Prea Sfinţitul Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei şi Mitropolitul ales al Moldovei şi Bucovinei, au convenit ca cere-monia de întronizare în scaunul mitropolitan de la Iaşi să aibă loc în Duminica Tomii, 4 mai 2008. Această dată a fost stabilită de co-mun acord, avându-se în vedere responsa-bilităţile multiple ale ierarhilor în perioada Postului Mare şi a Sfintelor Paşti, informează biroul de presă al Patriarhiei Române.

7. PATRIARHUL B.O.R. L-A ÎNTRO-NIZAT PE PRIMUL IERARH AL EPISCOPIEI TULCEI

La 25 Martie curent, la sărbătoarea Bunei Vestiri, Prea Fericitul Părinte Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat Sfânta Liturghie şi l-a întronizat pe Prea Sfinţitul Visarion Bălţat ca Episcop al Episcopiei de Tulcea.

La eveniment, care a avut loc în Catedrala Buna Vestire din municipiul Tulcea, au participat membri ai Sfântului Sinod, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, personalităţi ale vieţii publice locale, preoţi şi credincioşi din Dobrogea şi din alte regiuni ale ţării, informează biroul de presă al Patriarhiei Române.

Ceremonia de întronizare a avut loc la sfârşitul slujbei Sfintei Liturghii unită cu slujba Vecerniei, oficiată de către Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în fruntea unui sobor de 10 ierarhi, preoţi şi diaconi. Din soborul de ierarhi au făcut parte: Î.P.S. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, Î.P.S. Nifon Mihă-iţă, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei şi exarh patriarhal, Î.P.S. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Albei Iulia, P.S. Calinic Argatu, Episcopul Argeşului şi Muscelului, P.S. Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos, P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului, P.S. Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, şi P.S. Ioachim Băcăuanul, Arhiereu vicar al Epis-copiei Romanului.

Ceremonia de întronizare a debutat cu citirea gramatei patriarhale şi mitro-politane de către P.S. Casian. „P.S. dr. Visarion Răşinăreanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului – se spune în gramată - s-a arătat vrednic de chemarea în scaunul episcopal al Tulcei, prin statornicia sa în dreapta credinţă şi îmbrăţişarea vieţii monahale în ctitoria Sf. Martir Constantin Vodă Brâncoveanu de la mânăstirea Sâmbăta de Sus – judeţul Brasov, prin pregătirea teologică, prin vocaţia sa pentru slujirea sfântului altar, prin râvna şi dăruirea cu care a slujit Biserica în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, apoi în calitate de cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Şaguna a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.” (De aceea) „după rânduielile tradiţionale bisericeşti, noi, Daniel – Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, înmânăm Prea Sfinţitului dr. Visarion cârja arhipăstorească şi îl aşezăm în scaunul de Episcop al Tulcei. Pe temeiul celor arătate mai sus, al sfintelor canoane şi al prevederilor cuprinse în articolul 133 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, facem cunoscut tuturor această gramată mitropolitană şi dăm alesului Episcop, P.S. dr. Visarion, împuter-nicirea canonică de păstorire ca Episcop al de Dumnezeu păzitei Episcopii a Tulcei, cu toate oraşele şi satele care ţin astăzi şi vor ţine şi în viitor de aceasta sfânta episcopie, drept mărturie că P.S. Sa, dobândind jurisdicţia de Episcop al Tulcei, are dreptul şi puterea de a aşeza, după rânduielile Sfintei noastre Biserici şi după legile ţării, citeţi, cântăreţi, ipodiaconi, diaconi, preoţi şi protopopi la toate bisericile din episcopia Prea Sfinţiei Sale, iar la mânăstiri şi schituri stareţi, stareţe, egumeni şi egumene şi, de asemenea, de a rândui toate câte i se cuvin ca ierarh spre folosul duhov-nicesc al eparhiei pe care o păstoreşte pe calea mântuirii”.

Gramata mitropolitană i-a fost în-mânată P.S. Visarion, după care P.F. Părinte Patriarh Daniel i-a oferit acestuia însemnele de arhipăstor al Episcopiei Tulcei, şi anume mantia de arhipăstor, Crucea şi engolpionul ca semne ale păstoririi arhiereşti.

Prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu a adresat un mesaj cu prilejul întronizării P.S. Visarion, mesaj prezentat de consilierul său personal, dr. Adrian Lemeni.

După acest mesaj, P.S. Visarion a dat citire cuvântului de întronizare, în care se spune între altele: „Venim astăzi aici, din Sibiul lui Andrei Şaguna, din Răşinarii lui Octavian Goga şi al filosofului Emil Cioran, din Mărginimea Sibiului, loc încărcat de spiritualitate şi de istorie care a dat atâţia sfinţi şi apărători mucenici ai legii străbune, ca să ne rugăm şi să lucrăm împreună cu credincioşii şi preoţii din judeţul Tulcea, să fim cu toţii o Biserică rugătoare, o Biserică slujitoare. Venim astăzi aici să căutăm să reînnodăm firul istoric al episcopilor ortodocşi care din vremuri apostolice au păstorit această parte a ţării noastre. Venim astăzi aici ca să dăm mărturie despre vrednicia înaintaşilor noştri, care au luptat pentru apărarea dreptei credinţe. Venim astăzi aici ca să ascultăm glasul pietrelor care ne vorbesc despre viaţa bisericească, culturală şi misionară. Venim să ne închinăm sfintelor locuri bătătorite de suferinţele, de nevoinţele şi de rugăciunile martirilor şi ale vrednicilor noştri înaintaşi”.

Ceremonia de întronizare a continuat cu un cuvânt adresat de către P.F. Părinte Patriarh Daniel, care i-a mulţumit Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pentru modul în care s-a preocupat de organizarea Episcopiei Tulcei, precum şi pentru modul în care s-a ocupat de organizarea evenimentelor prilejuite de întronizarea P.S. Visarion.

8. P.S. SEBASTIAN PAŞCANU A FOST INSTALAT ÎN SCAUNUL DE EPISCOP AL SLATINEI

La 25 Martie 2008, în ziua praz-nicului Bunei Vestiri, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Slatina (str. 1 Decembrie, nr.1), a avut loc festivitatea de întronizare a Prea Sfinţitului Sebastian Paşcanu ca Episcop al Episcopiei Slatinei. Festivitatea a început la ora 09.00, prin săvârşirea slujbei Sfintei Liturghii, urmată de ceremonia de întronizare, oficiată de Î.P.S. Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei (de curând ales Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, n.red.) împreună cu un sobor format din arhierei, preoţi şi diaconi. Din soborul de ierarhi au făcut parte: P.S. Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, P.S. Nicodim Nicolăescu, Episcopul Seve-rinului şi Strehaiei, P.S. Daniil Stoenescu, Episcopul Daciei Felix, P.S. Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, P.S. Vasile Someşanul, Episcop vicar al Arhi-episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, P.S. Gurie Gorjeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, P.S. Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Huşilor, P.S. Petroniu Florea, Arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei şi Episcop ales al Sălajului, şi P.S. Iustin Sigheteanul, Aarhiereu vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. De asemenea, au mai participat Arhim. Mihail Filimon, Episcop ales al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Australia şi Noua Zeelandă, şi Arhim. Macarie Drăgoi, Episcop ales al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa de Nord.

După cuvântul de învăţătură al Î.P.S. Mitropolit Teofan, ceremonia de întronizare a continuat cu citirea gramatei mitropolitane de către P.S. Gurie Gorjeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, gramată în care se spune între altele: „Viaţa de monah, pregătirea teologică, râvna pentru slujirea Bisericii, ascultarea faţă de Sf. Sinod şi de Prea Fericiţii Patriarhi Teoctist şi Daniel şi de rânduielile canonice ale Bisericii drept-măritoare au constituit raţiunea alegerii P.S. Sebastian ca Episcop al Slatinei la data de 5 martie 2008. Pe temeiul sfintelor canoane şi al prevederilor articolului 133 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, facem cunoscut tuturor că P.S. Sebastian primeşte astăzi împuternicirea canonică de arhipăstorire ca Episcop al de Dumnezeu păzitei Episcopii a Slatinei, cu toate oraşele şi satele care ţin astăzi şi vor ţine şi în viitor de această sfântă episcopie. Dăm mărturie în faţa lui Dumnezeu, a ierarhilor Sf. Sinod, a auto-rităţilor de stat, a preoţilor şi credincioşilor că P.S. Sebastian este rânduit Episcop al Episcopiei Slatinei cu jurisdicţie asupra protopopiatelor, parohiilor, mânăstirilor şi altor aşezăminte bisericeşti din judeţul Olt. Prea Sfinţia Sa are dreptul şi puterea de a rândui, după rânduielile Sfintei noastre Biserici şi după legile ţării, citeţi, cântăreţi, ipodiaconi, diaconi, preoţi la toate bisericile din episcopia PS Sale, stareţi şi stareţe la mânăstiri şi schituri şi, de asemenea, de a rândui toate câte i se cuvin ca ierarh spre folosul duhovnicesc al eparhiei pe care o păstoreşte pe calea mântuirii”.

P.S. Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, a citit apoi mesajul din partea P.F. Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care arată că „înfiinţarea unei episcopii reprezinta o creştere a sfintei noastre Biserici strămoşeşti şi o binecuvântare a neamului românesc”. Şi de asemene, că „înfiinţarea Episcopiei Slatinei se bazează pe existenţa unor bogate tradiţii istorice şi culturale reflectate în atestarea unor străvechi cetăţi cu un important rol economic şi social, a unor localităţi încă din secolul al XIV-lea, precum şi a unor vechi vetre monahale, dintre care unele există şi astăzi”. În finalul mesajului, Prea Fericitul Părinte Patriarh recomandă „cu toată căldura şi dragostea părintească primirea Prea Sfinţitului Sebastian de către toţi credincioşii din Episcopia Slatinei, cu încredinţarea şi nădejdea unei frumoase şi folositoare colaborări pentru binele Bisericii şi slava lui Dumnezeu”, menţionând totodată că fostul Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor „a fost un colaborator foarte apropiat al vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Teoctist” şi al său personal.

La finalul ceremoniei de întronizare, a rostit un cuvânt de învăţătură şi P.S. Sebastian, începând cu răspunsul Psalmis-tului – „Iată, vin să fac voia Ta, Dumnezeul meu”, care a fost şi răspunsul său în data de 5 martie 2008, când a fost ales episcop al acestei nou înfiinţate eparhii. „Misiunea mea la Slatina – a mai spus P.S. Sebastian – va fi una de pionierat şi cu atât mai dificilă, având de purtat greutăţile inerente oricărui început. De aceea, acum când sunt gata de drum, rog pe bunul Dumnezeu să-mi dea credinţă neclintită, ca prin rugăciune şi stăruinţă această tânăra episcopie să înflorească; să-mi dăruiască râvnă sfântă, capabilă să înlăture orice obstacol ivit în calea slujirii mele; dragoste neţărmurită pentru cei ce mi-au fost încredinţaţi spre păstorire şi care acum mă privesc cu speranţa legitimă că le voi fi părinte bun.”

La eveniment au participat, alături de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, cler şi credincioşi din Oltenia şi din alte zone ale ţării, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, personalităţi ale vieţii publice din municipiul Slatina şi judeţul Olt.

9. NOUL NUNŢIU APOSTOLIC ÎN ROMÂNIA ÎN VIZITĂ DE PREZEN-TARE LA PATRIARHUL B.O.R.

La 18 martie curent, Prea Fericitul Părinte Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, l-a primit la reşedinţa patriarhală din Bucureşti, în vizită de prezentare, pe Excelenţa Sa Arhiepiscopul Francisco Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova.

Mulţumind pentru primire, Excelenţa Sa Arhiepiscopul Francesco Javier Lozano a ţinut să precizeze că relaţiile cu Patriarhia Română reprezintă o prioritate pentru Nunţiatura Apostolică, având în vedere necesitatea promovării cu mai multă insis-tenţă a valorilor creştine în lumea secu-larizată de astăzi.

Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că mărturisirea comună a valorilor spirituale în societatea contemporană este rezultatul cooperării ecumenice, care trebuie să se extindă şi în alte sfere ale misiunii de astăzi a Bisericii. În acest sens, Întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe Române a propus organizarea, în următorii ani, a unui congres internaţional ortodox – romano-catolic având ca temă o problemă pastorală de mare actualitate, şi anume migraţia, cu scopul de a evidenţia amploarea fenomenului şi de a identifica noi posibilităţi de cooperare în acest domeniu între cele două Biserici.

În cadrul întrevederii au mai fost abordate diferite aspecte cu privire la acti-vitatea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei şi a Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, ai căror ierarhi titulari au fost de curând aleşi de către Sfântul Sinod. În acest sens, Părintele Patriarh Daniel şi Excelenţa Sa Arhiepiscopul Francisco Javier Lozano au subliniat faptul că prezenţa unor ierarhi ortodocşi români în aceste ţări va contribui la întărirea mărturiei creştine comune într-o Europă afectată de secularizare şi la promovarea mai eficientă a dialogului şi cooperării dintre cele două Biserici, informează biroul de presă al Patriarhiei Române.

10. SECRETARUL ARHIEPISCOPIEI ORTODOXE AUTONOME A PATRI-ARHIEI ANTIOHIEI DIN AMERICA DE NORD ÎN VIZITĂ LA PATRI-ARHUL B.O.R.

Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel Ciobotea l-a primit, la 19 martie curent, la reşedinţa patriarhală din Bucureşti, pe domnul Charles Ajalat, secretarul Arhiepiscopiei Ortodoxe Autonome a Patriarhiei Antiohiei din America de Nord, însoţit de Părintele Thomas Zain, eclesiarhul Catedralei antiohiene din New York.

În timpul întrevederii, au fost abordate diverse aspecte ale Ortodoxiei în America, inclusiv necesitatea unei cooperări pastorale mai eficiente între diferitele jurisdicţii canonice ortodoxe de pe acest continent.

De asemenea, a fost subliniată nece-sitatea cooperării interortodoxe pe plan internaţional în domeniul social-filantropic prin Organizaţia Caritabilă Internaţională Creştin-Ortodoxă (IOCC), cu sediul la New York, informează biroul de presă al Patriarhiei Române.

11. ACŢIUNEA CREŞTINĂ ÎMPO-TRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE – SEMINAR INTERNAŢIONAL LA BUCUREŞTI

La 28 martie curent, începând cu orele 10,00, la Palatul Patriarhiei Române din Bucureşti s-a desfăşurat seminarul internaţional cu tema „Acţiunea Creştină împotriva Traficului de persoane. Com-baterea traficului de fiinţe umane dincolo de aparenţe”, organizat de Asociaţia Ecumenică a Bisericilor din România (AIDRom).

Au participat Prea Fericitul Părinte Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi alţi membri ai Sfântului Sinod, Înalt Prea Sfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop şi Mitropolit romano-catolic de Bucureşti, reprezentanţi ai altor Biserici creştine din România şi Europa de Est (Grecia, Bulgaria şi Ucraina), ai Acţiunii Creştine şi de Lucru în Reţea împotriva Traficului de Fiinţe Umane (CAT), ai Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, ai Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane, ai Forumului Român pentru Refugiaţi şi Migranţi (ARCA), ai Asociaţiei pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare şi Educaţie (ADPARE), ai uniunilor sindicale, precum şi membri ai CARITAS Bucureşti, profesori, studenţi şi jurnalişti specializaţi în domeniu.

Seminarul şi-a propus evaluarea activităţii desfăşurată până acum de membrii reţelei regionale şi stabilirea a noi acţiuni menite să prevină şi să combată traficul de persoane în acest an. Cu acest prilej a fost inaugurat Centrul de Prevenire şi Combatere a Traficului de Fiinţe Umane (ARCA), organizat de ONG-urile bisericeşti implicate în lupta anti-trafic şi a fost lansată campania STOP SCLAVIEI ÎN EUROPA, cu scopul de a informa potenţialele victime despre pericolul traficului de fiinţe umane.

* * *

Asociaţia Ecumenică a Bisericilor din România (AIDRom) a fost înfiinţată în anul 1991. În prezent AIDRom cuprinde cinci Biserici membre: Biserica Ortodoxă Româ-nă, Bisericile Reformată, Lutherană, Evan-ghelică-Lutherană şi Biserica Armeană din România.

Din anul 2002, Asociaţia Ecumenică a Bisericilor din România (AIDRom) a dezvoltat un program de instruire şi consiliere pentru prevenirea traficului de fiinţe umane (SENS).

Programul se desfăşoară în colaborare cu Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, CARITAS – Bucureşti, Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi (ARCA) şi Asociaţia pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare şi Educaţie (ADPARE), care au constituit o reţea de activitate anti- trafic. Membrii reţelei au creat o bază de date, un website şi au realizat materiale destinate preoţilor, profesorilor, părinţilor, tinerilor, pentru sesiunile de informare şi instruire desfăşurate în instituţii de învăţământ, în colaborare cu reprezentanţi ai altor Biserici creştine din România, ai Poliţiei de frontieră, Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii şi Poliţiei comunitare, aflăm dintr-un comunicat primit la redacţie.

* * *

Definind traficul de persoane drept „o umilire a demnităţii umane”, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a insistat, în cuvântul adresat participanţilor la seminar, pe „amploarea îngrijorătoare pe care o are traficul de fiinţe umane în România, pe faptul că România „nu mai este doar o ţară-sursă, ci şi o ţară de tranzit pentru femeile şi copiii care sunt traficaţi, atât în ţară, cât şi în afară, pentru muncă forţată, exploatare sexuală şi cerşetorie”.

„În contextul european actual şi în perspectiva liberei circulaţii, a mai spus Patriarhul B.O.R., România trebuie să intervină cu responsabilitate, implicând întreaga societate în lupta de prevenire şi combatere a acestui flagel, adoptând o atitudine incluzivă şi integrativă, asigurând asistenţa, ajutorarea şi protecţia victimelor şi militând pentru armonizarea legislaţiei comunitare privind munca ilegală si protecţia drepturilor angajaţilor.”

Traficul de persoane fiind „un păcat grav care afectează integritatea chipului lui Dumnezeu în om”, care „privează victima de darul divin al libertăţii, îi lezează demnitatea de persoană, îi striveşte puterea de a gândi, siluindu-i voinţa şi batjocorindu-i senti-mentele prin folosirea forţei, ameninţării, molestării, a terorii psihice şi a altor mijloace coercitive violente”, „programele de combatere a traficului de persoane trebuie extinse şi susţinute de instituţiile guver-namentale şi non-guvernamentale, dar şi de Cultele religioase. (…) Patriarhia Română cooperează, de mai multă vreme, cu Orga-nizaţia Internaţională pentru Migraţie la desfăşurarea unor campanii de informare la nivelul întregii ţări, prin intermediul preoţilor şi profesorilor de religie din şcolile şi liceele de stat, alcătuind materiale informative cu privire la modalităţi practice de prevenire şi combatere a fenomenului, specifice misiunii pastorale în parohii şi în şcoli”, a mai spus P.F. Părinte Patriarh Daniel.

12. ASCOR-CRAIOVA ORGANIZEAZĂ A 9-A EDIŢIE A FESTIVALULUI „ZILELE ORTODOXIEI”

În postul Sfintelor Paşti din calendarul ortodox, Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi din România (ASCOR), filiala Craiova, organizează tradiţionalul festival de conferinţe intitulat “Zilele Ortodoxiei”, ajuns la a 9-a ediţie.

Festivalul a debutat la 31 martie curent, prin conferinţa cu tema: “Ce şi de ce mă doare?” susţinută de Monahia Siluana Vlad, stareţa mânăstirii Jitianu. În ziua următoare va conferenţia Părintele Vasile Gavrilă, parohul bisericii “Sf. Vasile cel Mare” (fostă Rusească) din Bucureşti, pe tema: “Postul între moarte şi Înviere”, iar la 3 aprilie, scriitorul Constantin Ciomâzgă va susţine conferinţa cu tema: “Ce am eu cu Dumnezeu!”. Participanţii la festival vor putea viziona şi filmul documentar grecesc “Istoria Ortodoxiei”.

Festivalul va fi găzduit de Casa Studenţilor din Craiova, cu începere de la ora 18.00, şi se va încheia printr-un pelerinaj la mânăstirea “Slănic” din judeţul Prahova, organizat în perioada 4 – 6 aprilie, informează biroul de presă al Arhiepiscopiei Craiovei.

13. PROBLEMATICA EUROPEANĂ PRIN PRISMA BISERICILOR DIN ROMÂNIA, CONFERINŢĂ ROMÂNO-GERMANĂ LA SIBIU

În zilele de 7 – 9 aprilie proxim, Academia Evanghelică Transilvania va găzdui, la Centrul de conferinţe „Hans Bernd von Haeften“, din str. Livezii nr.55, Sibiu, cu începere de la ora 14.00, conferinţa cu titlul de mai sus, pe care a organizat-o în colaborare cu Fundaţia Konrad Adenauer din Germania, filiala de la Bucureşti.

Deschiderea oficială a manifestării va avea loc în după-amiaza de 7 aprilie, paticipanţii urmând să fie salutaţi de Pr. dr. Jürgen Henkel, directorul Academiei Evan-ghelice Transilvania, dr. Holger Dix (director Fundaţia Konrad Adenauer), Bucureşti, Î.P.S. prof. dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, dr. dr.H.c. Christoph Klein, Epis-copul Bisericii Evanghelice C.A. din România, dr. Jean Pierre Rollin, consul general al Germaniei la Sibiu, Klaus Johannis, primarul Sibiului.

Î.P.S. Iosif Pop, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale cu reşedinţa la Paris, reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române la UE, va susţine în continuare conferinţa cu tema “Valori şi principii cultu-rale comune sau zonă de comerţ liber? Aşteptările Bisericii Ortodoxe Române de la UE”. După o scurtă pauză, P.S. Alexandru Mesian, Episcopul Eparhiei greco-catolice de Lugoj, va conferenţia despre “Raportul dintre Biserică şi stat în UE şi în România – Perspectivele şi provocările din punctul de vedere al Bisericii Greco-Catolice”. Ziua va continua cu conferinţa “Biserica, şcoala şi naţiunea – Identitatea bisericească a saşilor din Transilvania ca exemplu al raporturilor dintre biserică şi stat în Europa ”, pe care o va susţine prof. dr. Hans Klein, decan al Departamentului de Teologie Protestantă din cadrul Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, urmată de dezbateri.

În partea a doua a zilei, prof. univ. dr. Gheorghe Anghelescu, de la Universitatea “Ovidius” din Constanţa, va conferenţia despre “Relaţiile dintre Biserică şi stat în România după 1989”, iar lect. univ. Pr. dr. Jürgen Henkel va susţine conferinţa “Problematica europeană văzută de Bisericile din România”

Ziua următoare, care va începe cu o rugăciune ecumenică, va avea în program conferinţele “Europa şi diaconia politică a Bisericilor”, susţinută de Î.P.S. Josef Homeyer, Episcop emerit al Eparhiei romano-catolice din Hildesheim (Germania), “Şcoala şi Biserica – educarea noii generaţii”, a Î.P.S. Laurenţiu Streza, “Mitul Europa – Ce a mai rămas din apusul creştin?”, susţinută de dr. Philipp Hildmann, directorul secţiei Valori, Norme şi Transformări Sociale din cadrul Fundaţiei Hanns Seidel de la München, “Morala creştină în condiţiile globalizării” – prof. univ. dr. Ştefan Răgălie, directorul Centrului de Probleme de Economie în Industrie şi a Prestărilor de Servicii din cadrul Academiei Române, Bucureşti, “Politică şi valori creştine în România”, susţinută de senator Codruţ Sereş, secretar general al Partidului Conservator, “Responsabilitatea Bisericii pentru sufletul Europei”, prezentată de dr. Bogdan Tătaru Cazaban, consilier al Preşedintelui României, Bucureşti, “Legea Cultelor (2007) – O reorientare necesară în raportul dintre biserică şi stat în România” – dr. Florin Frunză, director, Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, Bucureşti. 9 aprilie 2008

În ultima zi, 9 aprilie, vor conferenţia publicistul Florin Bichir, de la “Evenimentul Zilei”, Bucureşti, despre “Biserica şi Europa – O provocare sau valori comune?”, Titus Corlăţean, secretar general al Partidului Social Democrat – “Politica contemporană şi valorile creştine”, dr. Adrian Lemeni, consilier al primului-ministru al guvernului României -: “Raportul dintre Biserică şi stat în România – Problemele şi perspectivele României cu privire la apartenenţa la UE”, Monica Loloiu, departamentul politic al Reprezentanţei Comisiei UE în România, Bucureşti – ”Biserica şi statul în Europa”

Reuniunea se va încheia cu discuţii, un feedback din partea participanţilor şi cuvântul de rămas bun al organizatorilor, aflăm dintr-un comunicat semnat de directorul AET, Pr. dr. Jürgen Henkel.

14. PROFESORUL DR. OLIVIER E-CHAPPĖ (FRANŢA) – DOCTOR HO-NORIS CAUSA AL UNIVERSITĂŢII OVIDIUS DIN CONSTANŢA (ROMÂ-NIA)

La propunerea profesorului univer-sitar Pr. dr. Nicolae V. Dură, prodecanul Facultăţii de Drept, decanatul acesteia a solicitat Senatului Universităţii Ovidius – Constanţa conferirea titlului de Doctor Honoris Causa profesorului universitar dr. Olivier Echappé din Paris (Franţa).

Senatul şi Rectoratul Universităţii au aprobat ca acest înalt titlu academic să fie înmânat distinsului profesor Olivier Echappé în ziua de 14 martie, orele 12, în Sala Senatului (Campus) a Universităţii Ovidius.

Profesorul universitar dr. Olivier Echappé, unul dintre reprezentanţii de seamă ai Şcolii juridice franceze şi europene, s-a născut la Nantes (Franţa) în ziua de 5 ianuarie 1956.

Doctor în Drept public la Univer-sitatea Paris I (Sorbona), diplomat al Institutului de Ştiinţe politice din Paris, doctor în Drept canonic al Universităţii Catolice din Paris, licenţiat al Facultăţii de Litere şi Istorie şi al Facultăţii de Teologie catolică, cu masterat în Drept public şi în Drept canonic, profesorul Olivier Echappé are nu numai o formaţie universitară concretizată prin diplomele respective, ci şi o vastă experienţă în domeniul muncii de cercetare ştiinţifică, care îi îngăduie să se mişte cu uşurinţă, competenţă şi autoritate pe registrul mai multor discipline cu caracter juridic şi socio-uman, şi anume Dreptul public, Dreptul canonic, Litere, Teologie, Istorie etc. De altfel, Olivier Echappé este şi un bine cunoscut şi apreciat conducător de Doctorat în Drept public şi în Drept canonic (latin).

Profesorul Olivier Echappé are şi o carieră judiciară şi administrativă deosebită, care îl impune ca model nu numai pentru juriştii şi universitarii din ţara sa, ci şi pentru cei din alte ţări ale lumii, inclusiv pentru cei din România.

Judecător la Înalta Curte de Justiţie din Paris, secretar general la preşedinţia acestei Curţi, consilier la Curtea de Casaţie (secţia penală), consilier tehnic la cabinetul ministrului justiţiei, director adjunct al Magistraturii, consilier tehnic la preşedinţia Republicii, procuror-şef la Curtea de Apel din Reims etc., profesorul Echappé s-a impus în lumea juridică din Franţa ca un nume de referinţă atât în viaţa universitară, cât şi în practica judiciară şi administrativă.

Referitor la activitatea sa didactică, trebuie menţionat faptul că profesorul Olivier Echappé predă Dreptul public şi Dreptul canonic la mai multe Universităţi de prestigiu din ţara sa, la Universitatea de la Paris I (Sorbona), la Universitatea Paris V, la Universitatea Lyon III, la Facultatea de Drept canonic a Universităţii Catolice din Paris, la Şcoala Naţională de Magistratură din Paris, la Universitatea din Nantes etc.

Până în prezent, munca sa de cercetare ştiinţifică s-a concretizat prin redactarea şi publicarea de cărţi, studii şi articole de o înaltă ţinută academică, în textul cărora abundenţa informaţiei şi acrivia ştiinţifică sunt însoţite şi de prestigioase contribuţii personale, care vădesc un spirit critic şi o cultură juridică şi canonică de excepţie.

Profesorul Echappé este codirector la vestita colecţie “Sources canoniques”, publicată de editura Cerf (din Paris) şi membru al Colegiului de redacţie al revistei L’Année canonique, editată de Facultatea de Drept canonic a Universităţii Catolice din Paris.

A ocupat, de asemenea, funcţii publice în cadrul administraţiei locale: consilier municipal şi viceprimar de Nogent sur Marne (1995-2006) şi deputat de Val de Marne (1997-2002).

Activitatea sa de universitar şi om politic a fost apreciată şi evidenţiată atât în ţara sa, cât şi în străinătate, aşa după cum o confirmă cu prisosinţă distincţiile şi decoraţiile primite: Cavaler al Legiunii de Onoare; Cavaler al Ordinului Naţional al Meritului; Medalia protecţiei judiciare a tineretului; Comandor al Ordinului de Ouissam alauit (Maroc); Comandor al Ordinului Leului (Senegal); Ofiţer al Ordinului Meritului (Ungaria); Ofiţer al Ordinului Naţional (Madagascar); Ofiţer al Ordinului Meritului (Burkina Faso); Ofiţer al Ordinului Heraldic al lui Cristofor Columb; Cavaler al Ordinului Federal al Meritului (Germania) etc.

Spirit european şi internaţional atât prin vocaţia pregătirii şi activităţii sale profesionale, cât şi prin mijloacele lingvistice de care dispune (latină, franceză, engleză, spaniolă, italiană şi germană), profesorul Olivier Echappé este şi un bun cunoscător al realităţilor româneşti, universitar-academice şi social-politice. Prezent deja la două Congrese internaţionale organizate de Facultatea de la Constanţa, cu comunicări de certă autoritate ştiinţifică şi de o reală actualitate, Olivier Echappé este binecunoscut atât de corpul profesoral al Facultăţii de drept de la Constanţa, cât şi de studenţii şi masteranzii săi.

Prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa unei personalităţi de o asemenea anvergură, în domeniul ştiinţelor juridice şi canonice, cu o largă recunoaştere internaţională, se afirmă desigur atât imaginea, cât şi prestigiul Universităţii Ovidius din Constanţa, a afirmat în al său Laudatio prof. univ. dr. Pr. Nicolae V. Dură.

15. AMBASADORUL ISRAELULUI A FĂCUT O VIZITĂ LA SEDIUL CONFE-RINŢEI MOLDOVA A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

La 19 martie curent, ambasadorul statului Israel la Bucureşti, E.S. David Oren, a vizitat sediul Conferinţei Moldova unde a avut o întrevedere cu liderii locali ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România.

Anterior, Excelenţa Sa a susţinut, în sala de consiliu a Conferinţei Moldova, prelegerea “Relaţii bilaterale româno – israeliene. Tendinţe actuale”, în organizarea Casei Corpului Didactic Bacău, în cadrul programului de formare „Rasism, xenofobie, antisemitism – probleme educaţionale, Holocaustul”, acreditat de Ministerul român al Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

Prelegerea ambasadorului a fost precedată de intervenţiile muzicale susţinute de formaţiile de tineri adventişti MAG şi Girls of Music.

Adresându-se celor circa 100 de de profesori de istorie şi ştiinţe sociale prezenţi în sala de consiliul a Conferinţei adventiste, Excelenţa Sa a subliniat că „antisemitismul este cea mai veche şi profundă ură din lume” şi că „este confortabil să ştim că antisemitismul nu mai este atât de răspândit ca în trecut, chiar dacă emigranţii arabi continuă să menţină treaz acest sentiment în Europa. Din păcate, a adăugat ambasadorul, acest concept violent este răspândit şi în şcoli”, potrivit unei informaţii oferită de serviciul de presă al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

16. ADUNARE GENERALĂ A AZEC

La Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti a avut loc, la 24 martie curent, prima Adunare generală a Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) din România.

Organizaţia şi-a ales cu acest prilej consiliul director, format din şapte membri, preşedintele, în persoana lui Răzvan Bucuroiu, realizator TV şi director al publicaţiilor “Lumea Credinţei”, şi vicepreşedintele, în persoana lui Răzvan Codrescu, poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă. Din colegiul director mai fac parte Costion Nicolescu, Claudiu Târziu, Cristian Curte, Andrei Vlădăreanu şi Victor Roncea.

În viitor membrii AZEC îşi propun să elaboreze un cod deontologic al jurnalistului creştin, să creeze o conştiinţă de breaslă, precum şi o mai bună comunicare cu Bisericile şi confesiunile din România.

La Adunarea generală a AZEC au participat ca invitaţi Mihai Miron, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Adrian Moise, vicepreşedinte MediaSind (Sindicatul lucrătorilor din media), Cezar Ion, din partea Asociaţiei Jurnaliştilor Români. De asemenea, Indira Crasnea, preşedinte interimar al Clubului Român de Presă, a transmis un mesaj membrilor Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini.

17. EXPOZIŢIE DE ICOANE PE STICLĂ DEDICATĂ BUNEI VESTIRI, „ADEVĂRATA SĂRBĂTOARE A FEMEII CREŞTINE”

În sala Aquarium a Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti a avut loc, la 24 martie curent, în ajunul sărbătorii Bunei Vestiri din calendarul creştin, vernisajul unei expoziţii de icoane pe sticlă realizate de elevii şcolii elementare „Anastasia Popescu” şi ai grădiniţelor „Arc-en-Ciel”, toate cu program confesional ortodox. Expoziţia este intitulată „Buna Vestire, adevărata sărbătoare a femeii creştine”.

Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini – AZEC.

BISERICI ŞI MÂNĂSTIRI

18. VA FI RECONSTRUITĂ BISERICA “SF. VINERI” – HEREASCA DIN BUCUREŞTI

La 23 martie curent, Prea Fericitul Părinte Daniel Ciobotea a pus piatra de temelie pentru biserica “Sf. Vineri” – Hereasca din centrul Bucureştiului, care va fi reconstruită aproape de vechiul ei amplasament din Capitala României.

În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evocat momentele de tristeţe prin care a trecut această biserică, demolată exact după ce fuseseră încheiate lucrările de refacere şi reconsolidare a ei:

“Astăzi – a spus P.F. Părinte Daniel – trăim un moment deosebit, şi anume învierea bisericii Sfânta Vineri.. Chinuită şi omorâtă într-o zi de vineri, 19 iunie 1987, din ordinul dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, biserica Sfânta Vineri, un simbol al Capitalei, începe să învie astăzi, 23 martie 2008, în cea de-a doua duminică din Postul Mare, cu două zile înainte de sărbătoarea Bunei Vestiri, prin punerea pietrei de temelie pentru reconstruirea ei, nu departe de locul unde a dăinuit 148 de ani. Sperăm că lucrările vor începe în zilele următoare. Reconstruirea bisericii este un act de dreptate, în înţelesul unei reparaţii morale şi al unei ridicări din umilire şi moarte, întrucât biserica a fost demolată în mod nejustificat”.

Prea Fericirea Sa a adăugat că, după începerea lucrărilor de reconstrucţie, va dărui bisericii un veşmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi.

* * *

În aceeaşi zi, P.F. Părinte Daniel a participat la slujba Sfintei Liturghii în biserica “Sf. Mina”, de asemenea din centrul Bucureştiului.

În cuvântul de învăţătură rostit aici, Părintele Patriarh s-a referit şi la Sfântul Grigorie Palama, căruia îi este închinată a doua duminică a Postului Mare din calendarul ortodox.

“Sfântul Grigorie Palama a fost teologul luminii duhovniceşti, al luminii slavei Împărăţiei Cerurilor. Este un mare nevoitor, un rugător, fiind pomenit ca un dascăl al nevoinţelor şi al rugăciunii neîncetate care aduce în inimă multă lumină”, a spus între altele Patriarhul B.O.R., care a reamintit apoi că Arhiepiscopul Tesalonicului a trecut la viaţa veşnică în anul 1359, exact în anul în care a fost înfiinţată Mitropolia Ţării Româneşti, şi că a fost trecut în rândul sfinţilor exact nouă ani mai târziu.

VIAŢA RELIGIOASĂ DINCOLO DE PRUT

19. APEL PENTRU FINALIZAREA CONSTRUCŢIEI UNEI BISERICI

Părintele Marin Prepeliţă, parohul bisericii cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” din satul Mihalaşa, din raionul Teleneşti (R. Moldova) – ţinând de Mitropolia Basarabiei, face un apel la fiii şi fraţii duhovniceşti din cuprinsul Patriarhiei Române, dar şi la cei din afara acesteia, să-i ajute pe credincioşii din sat să-şi vadă împlinită dorinţa de a avea un locaş de cult.

Proiectul construirii unei biserici la Mihalaşa a fost iniţiat în 1992, dar după câţiva ani, mai exact în 1997, lucrările au fost întrerupte, pe de o parte pentru că arhitectul nu a terminat partea inginerească a proiectului, pe de altă parte pentru că nu au mai fost bani.

Părintele Marin a fost numit paroh aici în 2003 şi foarte curând a reuşit să amenajeze un paraclis şi să finalizeze documentaţia necesară (proiectul, expertiza tehnică a lucrării şi celelalte), dar lucrul nu poate fi reluat în lipsa banilor. Părintele paroh afirmă că actuala conducere comunistă a Republicii Moldova şi confraţii în Hristos din Mitropolia Moldovei îi asupresc pe credincioşii şi preoţii Mitropoliei Basarabiei, ţinând de Patriarhia Română, considerându-i necanonici. Şi de aceea nu-i ajută nici agenţii economici sau oamenii de afaceri, iar guvernul nici atât.

Într-o primă etapă de lucru, şantierul bisericii ar avea nevoie de 20 – 25 de mii de euro. Orice donaţie este bine venită, şi ea poate fi făcută în Banca de Economii SA Filiala 44, Teleneşti,

Codul bancii 280101644, cont bancar (lei) 2251344498107, şi orice donator va fi scris în pomelnicul ctitorilor, pentru a fi pomenit la sfintele slujbe, ne asigură Părintele Marin. Adresele de contact sunt: Tel. +373-258-51-200, e-mail: biserica@mariam.md, site: www.mariam.md, aflăm de pe blogul biserica.org al Părintelui Constantin Alecse.

DIASPORA RELIGIOASĂ

20. COMISIA EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE DIN AMERICA (ROEA) ÎN DIALOG CU PATRIARHIA ROMÂNĂ

În contextul dialogului existent între cele două eparhii ortodoxe române din America de Nord, ROEA a cerut iniţierea unor convorbiri directe cu Biserica Ortodoxă Română. După cum s-a explicat în scrisoarea către parohii, intenţia acestor convorbiri a fost aceea de a clarifica şi căuta o înţelegere reciprocă a problemelor istorice dintre Biserica-mamă şi ROEA, suferinţele foştilor ei Ierarhi şi alte subiecte asemănătoare. În urma primirii unui răspuns favorabil la această cerere, membrii Comisiei de Dialog a Episcopiei, condusă de Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Nathaniel Pop, s-au deplasat la Bucureşti, România, pentru întâlnirea din zilele de 25-27 februarie, 2008. Comisia a fost alcătuită din Prea Cucernicii Preoţi Laurenţiu Lazăr (coordonator), Remus Grama, Cătălin Mitescu, Ian Pac-Urar şi Romey Rosco.

Ajunsă la Bucureşti, delegaţia a participat la Sf. Liturghie de praznicul Sf. Mc. Policarp, la mânăstirea Antim, iar apoi a fost primită la mânăstirile Pasărea şi Cernica. Duminică, 24 februarie, Î.P.S. Nathaniel a fost invitat să oficieze Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhiei, fiind asistat de preoţii Catedralei şi de cei din delegaţia Episcopiei.

În ziua următoare, delegaţia a fost cordial întâmpinată de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel Ciobotea, care a arătat un interes personal faţă de discuţiile ce au urmat, găzduind câteva mese precum şi o sesiune de lucru la reşedinţa patriarhală. Delegaţia Episcopiei şi Comisia special constituită a Patriarhiei, prezidată de Î.P.S. Arhiepiscop (acum, Mitropolit) Nifon Mihăiţă al Târgoviştei şi alcătuită din Î.P.S. Arhiepiscop Nicolae Condrea (Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi), Prea Sfinţitul Episcop Ciprian Câmpineanul – Episcop vicar patriarhal, P.C. Preoţi Mircea Uţă şi Ioan Armaşi – consilieri patriarhali, au întreţinut câteva runde de discuţii deschise, într-un spirit creştinesc, frăţesc şi plin de nădejde. Discuţiile s-au încheiat printr-o Declaraţie comună.

Pe lângă cele de mai sus, Comisia de dialog a ROEA speră să fi fost de folos reprezentanţilor Bisericii din România spre o înţelegere mai bună a realităţilor pastorale americane, în contextul nejustificatei înfiinţări a auto-proclamatului Exarhat Român în America, citim pe website-ul ROEA.

21. DECLARAŢIE COMUNĂ ROEA – PATRIARHIA ROMÂNĂ

După 60 de ani de separaţie de Patriarhia Română, reprezentanţi ai Episcopiei Ortodoxe Române din America – Î.P.S Arhiepiscop Nathaniel Pop, Pr. Laurenţiu Lazăr, Pr. Remus Grama, Pr. Cătălin Mitescu, Pr. Ian Pac-Urar, Pr. Romey Rosco – s-au întâlnit la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, în zilele de 25-27 Februarie 2008, cu reprezentanţi ai Patriarhiei Române – Î.P.S. Arhiepiscop Nifon Mihăiţă, Î.P.S. Arhiepiscop Nicolae Condrea, P.S. Ciprian Câmpineanul, Pr. Mircea Uţă şi Pr. Ioan Armaşi, în scopul unei reconcilieri istorice şi, de comun acord, au hotărât să recunoască următoarele realităţi:

1) Ruptura dintre Episcopia Ortodoxă Română din America – eparhia istorică a Episcopului Policarp (Moruşca) – şi Patriarhia Română a fost cauzată de instaurarea regimului comunist în România şi a reprezentat expresia voinţei credincioşilor şi a Congresului Episcopiei din anul 1947, reprezentant oficial al acestora. Având libertatea deplină pe care i-o conferea “lumea liberă”, Episcopia Ortodoxă Română din America şi-a făcut datoria să denunţe, să respingă cu claritate şi să se disocieze de toate relele comunismului ateu, care a despărţit această eparhie de însăşi Biserica ei mamă şi, respectiv, de vrednicul de pomenire Episcop Policarp, pe care aceasta a continuat să-l recunoască drept ierarhul său eparhial, până la moartea sa (1958)

2) Episcopia Ortodoxă Română din America, respingând comunismul, s-a văzut silită să rupă legăturile sale canonice cu Patriarhia Română, având conştiinţa că apără credinţa şi identitatea comunităţii ortodoxe române pe continentul Americii de Nord, mai ales în împrejurările în care era atât de evidentă ingerinţa guvernului comunist din România în viaţa Bisericii.

3) În condiţiile atât de critice şi dramatice din acele vremuri, când P.S. Episcop Policarp era reţinut în România împotriva voinţei sale, Episcopul vicar Valerian (Trifa) s-a străduit să caute o soluţie de păstrare a canonicităţii Episcopiei, alegând cele mai bune căi disponibile în acele vitrege împrejurări.

4) Episcopia Ortodoxă Română din America nu s-a lepădat niciodată de Patriarhia Română ca Biserică mamă, însă, din cauza realităţii “Cortinei de Fier”, singura cale rămasă pentru supravieţuirea ei canonică a fost afilierea sa cu “Russian Orthodox Greek Catholic Church of North and South America” (cunoscută ca “Metropolia”, şi care ulterior a devenit “Orthodox Church in America”). Din punct de vedere administrativ, în cadrul acesteia, Episcopia şi-a păstrat întotdeauna un statut de eparhie autonomă.

5) Episcopia Ortodoxă Română din America recunoaşte că ierarhii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române au îndurat mult şi s-au zbătut din greu în condiţiile istorice teribile şi fără precedent ale prigoanei comuniste. Acţiunile guvernului comunist de atunci au fost cauza multor suferinţe prin care au trecut atât Episcopia Ortodoxă Română din America, cât şi ierarhii săi de pioasă amintire, Episcopul Policarp şi Arhiepiscopul Valerian, mărturisitori ai credinţei, care au fost persecutaţi, defaimaţi şi marginalizaţi.

6) Notăm cu bucurie că, după căderea regimului comunist, Sfântul Sinod al Patriarhiei Române a recunoscut, în anul 1991, canonicitatea Episcopiei şi succesiunea apostolică a ierarhilor acesteia. De atunci încoace relaţiile noastre au fost marcate de convorbiri frăţeşti şi concelebrări liturgice cu Patriarhia Română şi cu ierarhii şi preoţii Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, prin schimburi de vizite ierarhice şi acţiuni importante de ajutorare a României din partea Episcopiei Ortodoxe Române din America.

7) În baza acestei recunoaşteri, ne cerem iertare reciprocă, în numele înaintaşilor noştri, pentru tot cea ce am greşit unii faţă de alţii, şi rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne călăuzească spre o viziune comună a prezenţei ortodoxe româneşti în America şi spre întărirea unităţii ortodoxe pe continentul nord American.

8) De vreme ce s-au recunoscut greşelile trecutului şi ne-am cerut iertare reciprocă, reprezentantii Patriarhiei Române şi ai Episcopiei Ortodoxe Române din America îşi exprimă dorinta, sinceră, de realizare a unitătii ortodoxiei româneşti de pe continentul American, în legătură canonică cu Biserica Ortodoxă Română. Sursa: ROEA web site.

22. APEL PENTRU CONSTRUIREA UNEI BISERICI ORTODOXE ROMÂ-NEŞTI LA CALGARY (CANADA)

În urmă cu cinci ani, la Calgary – cel mai mare oraş din provincia canadiană Alberta – a luat fiinţă parohia ortodoxă română „Sf. Andrei”, din iniţiativa unui grup de tineri români veniţi aici cu marele val de emigraţie de după 1989. Desprinzându-se cu greu sufleteşte de locurile natale şi având încă nostalgia ţării rămasă în urmă, ei au simţit nevoia unui aşezământ spiritual religios cât mai apropiat de tradiţia seculară a ţării native, informează sfandrei.org.

Continentul nord-american este construit predominant pe populaţie de emigranţi. Atât Statele Unite ale Americii, cât şi Canada au adoptat prin lege respectarea tradiţiilor noilor veniţi şi o atitudine plină de umanism şi profundă înţelegere, care au dus la dezvoltarea celei mai avansate democraţii, citim pe aceeaşi adresă de website.

Parohia “Sfântul Andrei” a reuşit să cumpere un loc cu o casă şi iniţial a existat propunerea ca aceasta să fie transformată în biserică. Curând după aceea, însă, iniţiatorii parohiei au concluzionat că spaţiul nu este suficient nici pentru participanţii obişnuiţi, şi cu atât mai mult pentru afluenţa de oameni pe care o vor cunoaşte slujbele de Crăciun, Paşte, parastase, hramul bisericii etc. Ei fac apel, de aceea, la miile de români nou veniţi în Calgary să li se alăture şi să contribuie fiecare după putere la clădirea unei biserici mai mari. Donaţiile vor putea fi deduse la taxe pe baza chitanţelor eliberate de biserică. Adresa pe care pot fi trimise donaţiile este: Biserica ortodoxa română “Sfântul Andrei” PO Box 21089, Calgary, Alberta, T2P 4H5.

23. UN APEL CĂTRE ROMÂNII VAS-LUIENI DIN DIASPORA

lansează Biblioteca judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui, care şi-a propus să editeze un Dicţionar al personalităţilor vasluiene care au ales să trăiască şi să se împlinească pe plan profesional, cultural-spiritual, ştiinţific, artistic, sportiv, economic, etc. în hotarele altor state, făcând parte din ceea ce se cheamă diaspora românească.

Iniţiatorii proiectului le roagă pe persoanele care s-au născut, au trăit, au învăţat ori au muncit o perioadă pe raza judeţului Vaslui să le trimită, cât se poate de repede, fişa bio-bibliografică completată după modelul de mai jos. De asemenea, familiile, rudele, prietenii celor care, din păcate, nu mai sunt printre noi şi corespund criteriilor de mai jos, sunt rugate să
trimită pe adresa bibliotecii judeţene din Vaslui informaţiile din fişa bio-bibliografică, ca un gest de mare nobleţe în memoria lor.

Fişa bio-bibliografică trebuie să cuprindă: Date personale: Nume, Prenume, Pseudonim/Porecla, Data şi locul naşterii, Data şi locul decesului, Nume, prenume părinţi, Stare civilă, Copii, Data emigrării, Naţionalitatea, Cetăţenie, Profesia (domeniul de afirmare, poziţia. ex. conferenţiar, profesor universitar, manager etc.), Adresa, Tel/fax, E-mail, WebPage. 2. Studii: Cursurile primare şi gimnaziale, Liceul, Studii superioare, Masterat, alte studii, Doctorat. 3. Limbi vorbite. 4. Activitate profesională (pe perioade de ani la un loc de muncă). 5.Experienţă în cercetare. 6. Experienţă artistică. 7. Experienţă sportivă de performanţă. 8 Titluri ştiinţifice / Titluri onorifice (cronologic). 9 Cărţi editate – personale / colaborare (menţionaţi debutul). 10. Lucrări ştiinţifice (comunicări, articole) – personale / colaborare (debut). 11 Publicistică (titlul publicaţiilor: ziare, reviste – menţionaţi debutul). 12 Expoziţii personale/colective (debut). 13 Performanţe. 14 Distincţii/Decoraţii/Premii. 15 Afiliaţii (membru asociaţii/fundaţii, societăţi). 16 Experienţa administrativă. 17 Activitate caritabilă. 18 Pasiuni (hobby). 19. FOTOGRAFIE. Orice alte informaţii care conturează profilul personal, profesional, artistic, ştiinţific, cultural, în domeniul actelor de caritate, etc.

Apelul este semnat de directorul bibliotecii, prof. Voicu Gelu Bichineţ.

CĂRŢI NOI

24. P.S. IRINEU DUVLEA: “CUVÂNT DE SUFLET”

În editura Vatra Românească din Grass Lake, Michigan (SUA) a apărut, la sfârşitul anului trecut, cartea cu titlul de mai sus a Episcopului de Dearborn Heights şi vicar al Episcopiei Ortodoxe Române din America, P.S. Irineu Duvlea, care semnează şi Cuvântul înainte. Cartea este prefaţată de Pr. prof. dr. Cezar Vasiliu, din Montreal. Cartea reuneşte o parte din articolele pe care P.S. Irineu le-a publicat în ultimii şase ani în revista “Solia” a Episcopiei Ortodoxe Române din America, la rubrica intitulată chiar aşa, Cuvânt de suflet. Este o rubrică pe care P.S. Irineu a propus-o revistei Solia la scurtă vreme de la sosirea sa în Statele Unite ale Americii, în februarie 2001, unde avea să fie primul stareţ al nou-înfiinţatei mânăstiri “Înălţarea Domnului” din Detroit (în ţară fusese, până la acea dată, stareţul mânăstirii Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov).

Dedicată “mamei Aurelia şi bunicii Amalia”, trecute la cele veşnice în aceeaşi zi şi în acelaşi an, 25 noiembrie 2004, probabil în urma unui accident, cartea este gândită ca un “îndrumător practic pentru creşterea şi progresul spiritual al vieţii preoţilor şi credincioşilor”, după cuvintele prefaţatorului. Regândirea dimensiunii martirice a vieţii în Hristos, învăţătura despre Maica Domnului în cadrul hristologiei, relaţia dintre prezenţa românilor în America şi prezenţa Ortodoxiei româneşti pe acest continent, sunt câteva capitole ale cărţii, a cărei prezentare mai largă ne-a fost trimisă prin fax de dr. Ştefan Toma.

IN MEMORIAM

25. P.S. EPISCOP DR. IOAN MIHĂL-ŢAN (1926 – 2008)

Patriarhia Română a anunţat, la 17 martie curent, trecerea la cele veşnice, după o grea suferinţă, a Prea Sfinţitului Părinte dr. Ioan Mihălţan, Episcop al Oradiei, Sălajului şi Bihorului, până la începutul anului 2007, când s-a retras la cerere, din motive de sănătate. Slujba de înmormântare a fost oficiată de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi la Ohaba, miercuri, 19 martie.

* * *

Născut la 26 septembrie 1926 în satul Ohaba şi primind la botez numele de Ioan, viitorul episcop a urmat cursurile liceului Vasile cel Mare din Blaj (1939-1947) şi apoi ale Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1947-1951), susţinând licenţa în teologie cu teza „Cele şapte discursuri despre Sf. Ap. Pavel ale Sf. Ioan Gură de Aur”.

În anul 1951 a fost hirotonit preot pe seama parohiei din satul natal, unde a desfăşurat o importantă activitate pastoral-misionară timp de aproape 40 de ani. În anii 1973-1976 a urmat cursurile de doctorat, specializarea Teologie Dogmatică Simbolică şi Îndrumări Misionare la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar în 1977-1979 a urmat studii de specializare la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveţia) şi la Facultatea de Teologie protestantă de la Strasbourg (Franţa). În 1985 a obţinut titlul de doctor în teologie cu teza „Preoţia Mântuitorului şi preoţia bisericească” sub îndrumarea Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae (1903 – 1993).

După ce a intrat în monahism la mânăstirea Sâmbăta de Sus, în ianuarie 1990 a fost ales de Sf. Sinod arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei cu titlul de Crişanul la propunerea Înalt Prea Sfinţitului dr. Vasile Coman al Episcopiei Oradiei. În septembrie 1992, a fost ales Episcop titular al Episcopiei Oradiei şi instalat la 25 octombrie 1992.

A fost numit lector la catedra de Îndrumări Misionare a Institutului Teologic din Sibiu (1985), apoi profesor la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca şi Oradea. A primit titlul de Doctor honoris causa al Universităţii din Oradea.

Pe tărâm cultural a publicat o serie de lucrări cu conţinut dogmatic, pastoral-misionar şi duhovnicesc, precum: De vorbă cu credincioşii (Oradea, 1993), Îndrumări pentru îndreptarea şi mărturisirea duhovnicească a persoanei noastre (Oradea, 1994), Seminţe din ţarina cuminţeniei creştine (Oradea, 3 vol., 1994), Experienţe pastorale (Oradea, 1995), Idei din Sf. Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an (Oradea, 1999). Este autorul mai multor studii, articole şi predici, publicate în „Ortodoxia”, „Studii Teologie”, „Mitropolia Banatului”, „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, „Telegraful Român”, „Legea românească” etc., informează biroul de presă al Patriarhiei Române.

PREZENŢE ROMÂNEŞTI PESTE HOTARE

26. IRPP (WASHINGTON) A ANUNŢAT NUMELE PRIMULUI BENEFICIAR AL BURSEI „AUREL DRAGOŞ MUNTEA-NU”

La 13 martie curent, Institutul de Religie şi Politică Publică de la Washington anunţa că John G. Heidenrich este primul câştigător al bursei Aurel Dragoş Munteanu în domeniul Democraţie şi Relaţii Internaţionale.

Heidenrich este un cunoscut expert în probleme de securitate naţională şi internaţională. Este autorul apreciatei cărţi „Cum să previi genocidul. Un ghid pentru politicieni, oameni de ştiinţă şi cetăţeni implicaţi” (How To Prevent Genocide: A Guide for Policymakers, Scholars and the Concerned Citizen, în original), apărută în 2001 în Praeger Publishers.

Pentru cercetare, autorul s-a bazat în parte pe o bursă din partea Institutului de Pace al SUA. Heidenrich a desfăşurat muncă de consultare pentru Departamentul de Stat, pentru agenţiile şi conducerea Depar-tamentului Apărării şi serviciilor americane de informaţii. Ariile sale de expertiză includ războiul convenţional şi neconvenţional, transformarea apărării, analiza informaţiilor, terorismul, conflictul etnic/religios şi genocidul, operaţiunile psihologice, rezolvarea conflictului, operaţiunile de păstrare a păcii şi a stabilităţii, controlul armamentelor.

Are un masterat în Administraţie Publică (MPA) din partea Şcolii de Guvernare John F. Kennedy a Univesităţii Harvard şi o licenţă în Ştiinţe Politice de la Universitatea Americană. În prezent, lucrea-ză ca analist senior în probleme de securitate naţională la Compania Internaţională de Cercetare şi Aplicaţii.

Aurel Dragoş Munteanu a fost co-fondator şi vice-preşedinte executiv al Institutului de Religie şi Politică Publică până la dispariţia sa fizică, la 30 mai 2006, la vârsta de 63 de ani. A fost ambasadorul României la ONU şi în SUA. Ambasadorul Munteanu a fost preşedintele Consiliului de Securitate al ONU în timpul Războiului din Golf (1990-1991) şi a avut o îndelungată experienţă în negocierile politice şi econo-mice multilaterale. Ambasadorul Munteanu (care nu era ambasador în timpul regimului Ceauşescu, n.red.) a avut un rol în căderea regimului Ceauşescu din România. Pentru a-i cinsti moştenirea în problematica inter-naţională, IRRP a fondat bursa ce-i poartă numele, citim pe site-ul IRRP.

Redactor – editor

Vera Maria Neagu

(căreia îi aparţin ştirile nesemnate)

Reproducerea în presa scrisă sau vorbită a informaţiilor din acest buletin presupune cu obligativitate citarea sursei şi a editurii producătoare.

În atenţia distinşilor abonaţi şi beneficiari ai buletinului “Viaţa Cultelor”:

După cum v-am semnalat deja, o dată cu luna noiembrie 2007, publicaţia “Viaţa Cultelor” a intrat în al XVI-lea an de existenţă. Este deschisă acum perioada abonamentelor pentru anul calendaristic 2008, când un abonament anual la ediţia săptămânală costă 278, 4 lei (5,8 lei numărul x 48 de numere), iar la ediţia lunară 150 lei (12,5 lei x 12 reviste) – în ţară, şi 75 de euro, respectiv 96 USD în afara graniţelor, indiferent de ediţie. Un abonament la ambele ediţii va costa ceva mai puţin decât dublul celui la o singură ediţie, dar desigur va fi loc şi pentru excepţii. Singura condiţie este să putem purta un dialog. Preţul numai la ediţia on-line este 200 lei (sau 60 euro, respectiv 90 USD).

Lasă un Răspuns